- há 7 horas
Tânără proprietară de pământ în Basarabia, Eufrosinia Kersnovskaya – cunoscută ca Frosia – avea 33 de ani când a fost deportată de URSS în Siberia, în 1940. De atunci au urmat optsprezece ani de pribegie prin gulaguri, pe care i-a consemnat într-un jurnal alcătuit din 680 de desene și notițe de o precizie remarcabilă. Aceasta este povestea ei.
Categoria
📚
AprendizadoTranscrição
00:46Mama, bătrâna și gingașa mea mamă, îmi cerusei să scriu povestea acestor ani triști. Ți-am făcut voia.
01:00Muzica
01:01Jur pe crucea ta că tot ce e scris și desenat în acest caiet e adevărul și doar adevărul.
01:10Un adevăr pe care poate ar trebui să-l uit.
01:16Dar ce-mi rămâne? Un loc gol unde minciuna ar veni să se strecoare.
01:27Atunci, adevărul să trăiască și minciuna să piară.
01:40Muzica
01:45Mă numesc eu Frozinia Kersnovskaya. Mi se spune Afrosia.
01:50M-am născut în Imperiul Rus. Familia mea a fugit de Revoluția Bolșevică în 1919 și s-a instalat pe
01:59o proprietate în România.
02:02De la moartea lui tata, conduc domeniul.
02:08La 28 iunie 1940, URSS a invadat Basarabia, provincia unde locuiam, parte din România la acea vreme.
02:17Ne-am trezit în forfota tankurilor sovietice.
02:23Cei ce trăiau lângă râu și-au luat copiii și-au fugit în România.
02:33Drumurile erau blocate, iar rușii veneau din spate.
02:40Întoarsă de pe câmp, m-am așezat lângă mama să bem ceai, ascultând radio-ul.
02:49Tremura
02:51Revăd privirea ei înnebunită.
03:02Universul nostru de nezdruncinat era pe cale să se destrame.
03:13Trăiam de acum sub legile sovietice.
03:17Colectivizarea, confiscarea bunurilor...
03:21Ne-au gonit de acasă.
03:24Am luat de pe masă o poză de-a lui tata.
03:27Un om mi-a smuls-o.
03:30Poporul nu vrea să-și amintească de proprietari.
03:34Animalele au fost ucise până la ultimul.
03:37Echipamentul agricol a fost strâns în curte.
03:42Important era ca mama să fie în siguranță.
03:55Un preot bătrân pleca în România și avea un loc pentru mama în căruță.
04:01I-am însoțit până la drum.
04:04Am strâns-o pe mama puternic în brațe.
04:28Mi se spusese că va trebui să muncesc pe câmp.
04:34Nu-i nimic.
04:36Asta făcusem deja toată viața.
04:40Vor înțelege că nu eram o exploatatoare, un parazit.
04:47Ați auzit vestea?
04:48Au luat-o noaptea pe Petilda Malenda.
04:51I-au urcat în camioane și nu se știe unde i-au dus.
04:55Frozia și pe voi au venit să vă caute noaptea.
04:58Cu puști.
04:59Plecați, ascundeți-vă, fugiți.
05:02Poate că veți scăpa.
05:04Doar vinovații fug și lașii se ascund.
05:08Nu o să aștept să mă prindă în cursă.
05:11Mă duc eu la ei.
05:22De ce eram expulzată, nu știam nimic.
05:28Mi-am luat în rucsac ceva haine, o cămașă cu sută, niște pantofi.
05:33Într-un buzunar, cuțitul tatei.
05:35Iar în altul, așaportul.
05:37Bătrâna Ema Iacovlevna m-a luat în brațe.
05:42Nu-ți fie teamă decât de Dumnezeu, dar ai și încredere în El.
05:47Eu îți țin loc de mama acum.
05:49Îți dau binecuvântarea mea pentru drumul greu din față.
05:55Nu-mi mai aduc aminte cum am urcat în tren.
05:58Îmi aduc aminte de mulțime, soldați, țipete, lovituri, haos, de vagonul plin ochi de oameni speriați.
06:07Salariați, comercianți, domnișoare promiscuie, învățători.
06:12Aveau un lucru în comun.
06:15Nu înțelegeau ce se întâmpla, tremurau de frică și de disperare,
06:20mai ales văzând gaura unde trebuia să ne facem toți nevoile.
06:41Un soldat a fugit pe lângă convoi căutând un medic.
06:45Văzând că nu găsea niciunul, i-am spus că eu sunt asistentă de veterinar și aș putea ajuta un om,
06:52dacă nu era niciun doctor.
06:54În vagonul vecin era un coșmar.
06:58Copiii erau uscățivi, slab, jerpeliți.
07:06O femeie panicată dădea naștere celui de-al 13-lea copil al său.
07:11Soțul fugise în România.
07:13Familiile fugarilor erau condamnate la expulzare.
07:20În acest colț de iad s-a născut o fetiță.
07:28În toate vagoanele se auzeau gemete și lamentări.
07:32Își luau rămas bun de la țară de la locurile natale din Moldova.
07:39Nipro, Ucraina, Harcov, Voronej, Tambov, Penza, Volga.
07:50Kilometrii treceau sub roțile trenului și apoi am ajuns în munții Ural.
07:55Europa dispărea.
07:57Trenul nostru continua spre est.
08:03La fiecare oprire coborau grupuri de deportați.
08:08Dacă am fi strâns lacrimile vărsate în Siberia,
08:11am fi înțeles de ce erau atâtea mlași din fără fund
08:15ca suferințele celor nevinovați.
08:18Ne transportau ca pe ceva furat, ce trebuia ascuns.
08:26Convoiul nostru se oprea în halte părăsite
08:29ca să nu știm unde ne aflam.
08:34Așteptam.
08:35Pe cine?
08:37Ce anume?
08:46Am ajuns în tabăra de muncă.
08:50Nu aveam latrine.
08:52Dormeam toți înghesuiți pe paturi comune.
08:55Nu aveam veselă, iar în loc de farfurii,
08:57foloseam scoarțe de copac.
09:01Cei mai groaznici erau țânțarii.
09:11Likaciov, unde portat și el, era foarte amuzant.
09:15Făcusem foc pentru a încălzi ceaiul, adică apa.
09:20Aveam zahăr, ultimele șase bucăți aduse de acasă.
09:24Le-am împărțit la trei.
09:28Ascultă bine ce-ți zic, Frosia.
09:31Păstrează tot ce ai pentru tine.
09:33Ți-am luat tot zahărul.
09:35Cred că se fac an de zile de când n-am mai văzut zahăr,
09:38cât despre fiul meu, Iliușa, nu a văzut niciodată.
09:42Nici tu nu vei mai vedea zahăr prea curând.
09:46Oricum nu mi-ar fi ajuns până la moarte.
09:49Ce plăcere aș fi avut să le fie ascuns, să le apăr ca un câine.
09:54Așa e, dar viața aici e mai rea ca o viață de câine.
09:58Ia minte ce-ți zic.
10:00Nu împărții niciodată nimic cu nimeni.
10:04Ascundeți gândurile, căci orice cuvânt poate fi folosit împotriva ta.
10:10Dacă ai noroc la ceva, ascunde-l.
10:14Vei fi detestată sau ucisă.
10:17Ascunde frica.
10:18Suferința și frica te fac slab și pe cei slab îi omoară.
10:23Ascundeți bucuria.
10:24E atâta suferință aici încât și bucuria e suspectă.
10:29Dar înainte de toate, ascunde fiecare bucată de pâine,
10:33căci moartea ne pândește pe toți.
10:36Atunci vei fi și tu prizonieră într-un cerc al infernului.
10:49Peste iarnă ne-au trimis în altă tabără.
10:54Ca să tăiem copacii, să lăsăm un teren complet despădurit și dezrădăcinat.
11:03Eram izolați de restul lumii.
11:06Cocrin, șeful, era țarul nostru.
11:09Eram complet la mila lui.
11:13Înainte de venirea sa, norma de muncă era de 2,5 metri cubi de persoană pe zi.
11:19A devenit deodată șase metri cubi.
11:22Apoi a cerut nouă și, într-un final, 12 metri.
11:28Barzac nu făcea față muncii de căruțași și nu aveam voie să-l ajutăm.
11:34De altfel, nimeni nici nu putea.
11:37Toți ne chinuiam să ne facem norma și toți eram amenințați că nu ne primim rația.
11:44Am văzut o scenă din evul mediu.
11:48Bătrânul Barzac, tărându-se spre Cocrin, pupându-i picioarele, frângându-și mâinile,
11:55îl implora să nu-l taie de pe lista celor curație.
11:59Adică cei care aveau dreptul să cumpere cu banilor 800 de grame de pâine pe zi.
12:04Avea doi copii, o soție bolnavă și o mamă bătrână.
12:09Plângea și se scuza ca un vierme strivit.
12:13Cocrin avea un aer satisfăcut.
12:17Era de neimaginat.
12:23Tensiunea continuă în care lucram nu era numai fizică.
12:27Trăiam cu frica că vom fi acuzați de sabotaj.
12:30Conform articolului 5814 din codul penal,
12:33era posibil dacă din orice motiv ne opream din muncit
12:36pentru mai mult de 20 de minute pe zi.
12:39Cocrin ne urmărea cu ceasul în mână.
12:44Dimitrii Alexievici, nu mai pot.
12:49Nu mai poți?
12:50Atunci bine, mori.
12:59Munca de pădurar e periculoasă în sine.
13:04Dacă mai și lucrezi repede, fără să te menajezi,
13:09normal că accidentele erau dese.
13:14Am tremurat cu toții când o fata a fost țintuită de o creangă.
13:19A murit repede și mulți au invidiat-o, căci nu s-a chinuit.
13:29Un instigator a venit în tabăra de muncă să ne vorbească.
13:36Nu știam nimic despre ce se întâmpla în lume.
13:41Citea un ziar unde scria că Germania ne atacase prin surprindere țara pacifistă.
13:50Urma o schimbare.
13:53Trebuia să ne reorganizăm industria militară și le arătăm noi.
14:09După o noapte dormită în înghesuială și cu mirosuri urâte,
14:13la cinci dimineața ne așezam la coadă la cantină.
14:18Ușa se deschidea, iar pădurarii, morți de foame, dădeau năvală în cantină.
14:24Se îmbulzeau în bucătărie și călcând în picioare oamenii,
14:29asaltau ghișeul unde se împărțea mâncarea.
14:32Ce haos!
14:34Ce tristețe cum oamenii își pierdeau demnitatea!
14:41Aveam un stahanovist, Vasia Timocencu.
14:45Un tip robust de 18-19 ani în formă.
14:50Avea o masă proprie la cantină.
14:53Putea să aibă câte rații voia.
14:56Era ceva spectaculos și dezgustător să-l vezi.
14:59Un Michel triumfător.
15:01Mânca opt porții de supă cu găluște de griș,
15:05o conservă de carne și mesteca ostentativ.
15:12Cei amărâți și triști îi stăteau în jur,
15:16sperând să prindă resturile.
15:28Doamna!
15:30Poate că e prea mult pentru un om.
15:33Poate că ne-ați dat și nouă, surorii mele și mie.
15:38Ce vorbești?
15:39De pateuri.
15:40Poate că va ajunge unul singur.
15:46I-am urmat privirea și i-am înțeles.
15:49Lângă fereastră, mânușile mele maro, mari și umflate, în lumina lunii.
15:55Dar, draga mea, nu sunt pateuri, sunt mânuși.
16:03Pe 24 decembrie de ziua mea,
16:07trebuia să curăț strunchiurile,
16:09să decojesc cioatele și să ard toate resturile.
16:13Lemnul era umed și nu ardea.
16:15Doar sfârâia, zbârcindu-se.
16:19Nouă focuri ardeau în diferite colțuri.
16:22Alergam de colo, colo, aplecându-mă.
16:25Mă împiedicam, câdeam, mă ridicam iar și tot căram lemnul.
16:30Eram la capătul puterilor și am știut că era imposibil să-mi fac norma.
16:36Pentru prima dată am căzut pradă disperării.
16:44Mi-am strâns uneltele și am plecat, răpusă de foame și oboseală.
16:53Cei șapte kilometri până în sat mi-au părut fără sfârșit.
17:00Pământul părea că mă înghițea cu totul.
17:04Nu aveam nicio scăpare.
17:10Am rămas culcată, inertă, într-un delir ca o comă.
17:16Nici o prezență amicală, nici un cuvânt de consolare.
17:21Complet singură.
17:26Deodată văd niște umbre la mine în baracă.
17:32Visam sau deliram?
17:36Frosia!
17:39Nu, erau ființe umane.
17:43Femei din zonă.
17:46Sufletul tău de înger moare.
17:49Ai apărat adevărul.
17:53Doamne, iartă-o pe supusa ta, Eufrosinia.
17:58Oferă-i un sfârșit, Lin.
18:02Mi-au pus în mâini o lumânare aprinsă.
18:06Apoi au ieșit din cameră, lăsându-mi la cap o rochie pentru înmormântare.
18:13Apoi am fost din nou singură.
18:17Dar acum știam că aici, în sat, nu eram complet singură.
18:23Niște femei au venit să și i-a rămas bun.
18:27Au promis să se roage pentru mine.
18:31Mă simțeam mai bine.
18:39Adunându-mi forțele, am luat un topor și am gonit spre birouri, traversând satul în fugă.
18:46Era lumină înăuntru.
18:50Așezat la birou, era cel căruia voiam să-i tai capul.
18:55Vreau să-l privesc fix în ochii de cadavru și să-i înfig toporul în cap.
19:04Mâna nu-mi va tremura, iar toporul nu mă va trăda.
19:08Taie ca briciul.
19:12Cocrin era la birou, dar cu spatele la ușă.
19:16Să omori un om rău era o faptă bună, dar ca să lovești pe la spate, trebuie să fii asasin.
19:25N-am putut lovi.
19:28Îmi auzeam inima bătând în piept.
19:32M-am întors încet.
19:49Urma să mor.
19:50Nu mai era altă cale, dar nu în fața lui Cocrin.
19:57Grăbindu-mă, în delir, mi-am băgat toate lucrurile în rucsac.
20:02În câțiva pași, m-am regăsit pe marginea unei copci.
20:09Aici se termina puterea lui Cocrin.
20:12Aici mi se terminau chinurile, umilințele, tot.
20:21Din fundul acestei găuri, mă fixa un abis negru ca stixul, fluviul din țara morților.
20:28Doamne, am murmurat cu mâinile în rugăciune, ca în copilărie.
20:33Doamne, arată-mi ce trebuie să fac.
20:40Am avut impresia că simt o mână ce mă mângâia pe păr.
20:45Mama!
20:46Moartă sau vie, sufletul ei era cu mine, iar în momentele critique din viață, rugăciunea mea îmblânzit durerea, dându-mi
20:55forța să o suport.
21:00Fără îndoială, în față era moartea, iar în urmă la fel.
21:04O moarte de sclav, o moarte de om liber, făcusem alegerea.
21:11M-am ridicat cu un salt și m-am îndreptat spre vest.
21:34M-am ridicat cu un salt și m-am îndreptat cu un salt și m-am îndreptat cu un salt
21:43și m-am îndreptat cu un salt.
22:07I am a raticin pe viscol si ceata, pe un deal erau niste case
22:13Repede sa gases viata si caldura
22:17Inca putin efort si o sa am una de post
22:23Era un catun cu opt case
22:26Am batut la optu si
22:28Pleaca sau pun cainii pe tine
22:32Pleaca de aici
22:37Atunci am stiut ca era o singura scapare
22:40Tai gaua
22:50Cum am avut curajul, eu care nu prea stiam sa not
22:55Sa ma arunc fara ezitare in apa involburata cu blocuri de gheata
23:02Odata ce am ajuns pe malul opus, mi-am luat toate lucrurile si goala pušca am inceput sa fug
23:10Ca sa ma usuc si sa ma incalzesc
23:14Ma odihneam ziua, cati era mai cald si era mai sigur
23:20O furtuna m-a obligat sa nu fiu deloc prudenta
23:23Am mers pe drumuri umblate, nu pe cele pustii
23:28Un soldat mi-a cerut actele
23:30Si pentru ca nu aveam, m-a condus in sat
23:39Le-am explicat cine si de unde eram
23:42Nu stiam de ce am fost deportata
23:45Dar era usor de inteles de ce fugisem
23:48Oamenii s-au privit rapid
23:51Toati am incercat sa scapam de deportare
23:54Dar fara succes
23:56Pleaca cu Domnul
23:58Iti dorim tot binele
24:00Aceasta reactie neprevozuta m-a lasat fara cuvinte
24:05M-am indreptat spre uša
24:07Pe pereţi, portretele liderilor ma priveau
24:12Erau pesemne la fel de uimiţi
24:23Am continuat
24:28Am umblat asa timp de cinci luni
24:33Am inteles ca oamenii
24:35Erau mai rai ca natura
24:37Ameninta toare si nemiloasa
24:40Dar echitabila
24:41Cand lupti cu ea
24:42O ti invinge daca ai curaj
24:44Dar cu oamenii
24:46Trebuie sa fii si ret
24:47Iar in aceasta lupta eram dezarmata
24:50Unde te duci?
24:52Am tresarit
24:53In urma mea era o femeie in vârstă
24:55Cu braţul amputat pana la cot
24:58Ajutam sa car lemnele acasă
25:00Sunt in firma
25:05Era aproape pranzul
25:07Cand am terminat de cărat
25:09Bătrâna a iešit
25:11Cu ţigara in gură
25:12Si m-a invitat la masă
25:15Privirea mea a fost atrasa
25:17De ceva familiar
25:20Aceasta era pătura mea
25:22Ţi-o cumpăr
25:24Să-mi fac palton
25:25Nu e de vânzare
25:26Îţi dau unt în schimb
25:28V-am spus pătura nu e de vânzare
25:31Un kilogram de unt e un preţ pentru o pătură furată
25:34Furată?
25:35Faci pe cinstita?
25:37Maşca?
25:37Cheama agentul NKVD?
25:39Spune-i că dezertoarea şi hoaţa?
25:41Face pe cinstita
25:44Era un truc vechi de când lumea
25:46Dar eram aşa de naivă
25:48La revedere pătură
25:55Aventura mea a luat sfârşit în august 1942
25:58Într-un sat pierdut
26:00Căruia i-am uitat numele
26:01S-a terminat în modul cel mai lamentabil
26:04Am fost arestată de o fetiţă firavă
26:07O roşcată
26:08O slăbănoagă
26:09Mi-a cerut actele
26:11I-am răspuns că nu aveam
26:13Şi m-a dus la bolşevici
26:17Uşa s-a trântit
26:21Cheile au zângănit o eternitate
26:24Ce zgomot crunt, îngrozitor
26:31Am închis ochii
26:33Ca să nu văd zăbrele, găleata, nimic
26:38Mi s-au luat amprentele
26:40M-au dus în celulă
26:43Sunt 11 femei
26:45Eu sunt a 12-a
26:46Rezusem că în închisoare sunt
26:48Criminali răi
26:50Politici
26:51Uite ce criminali periculoşi
26:55Trei bătrâne
26:57Dintre care două măicuţe
26:58Una era acolo pentru că făcuse pături matlasate
27:02Cealaltă crescuse o capra albă
27:04A treia lucra în colhoz
27:07Se plânsese de sciatică
27:08A fost arestată a doua zi
27:12În picioare
27:13Goale
27:14Mâinile sus pe culoar
27:16Vă aliniaţi la perete
27:19Percheziţiile, frecvente, erau cele mai umilitoare
27:24Dezbrăcate, suntem impresionante
27:27În regatul orbilor, ciclopii sunt regi
27:31Pentru ele, eram un fel de erou
27:45Frozia?
27:48Mai trăieşti?
27:49De ce nu l-ai ucis pe Cochrin?
27:53Te-ar fi împuşcat, dar salvai vieţi
27:56N-aş fi recunoscut-o pe bătrâna ciufulită drept Olia Popova
28:05Priveşte pe ultimul rând Vasia Timoşencu
28:13Faimosul stahanovist, care era un exemplu pentru noi, e în închisoare
28:20Cochrin nu ierta
28:24Nu puteam crede că zdrenţărosul, cocoşatul tremurând de frig şi plin de muci
28:30Era Mişelul triunfător, ci era aşezat la o masă specială
28:38Procesul meu continua
28:44Ştiu totul despre dumneavoastră Eufrosinia Antonovna
28:47Vă ştiu firea îndrăzneaţă şi mândră
28:49Aţi înţeles sper că aţi pierdut şi nu aveţi nicio şansă să scăpaţi
28:56Era oare efectul puterii sale hipnotice?
28:59Sau eram prea slăbită să lupt, câci se căsca o prăpastie mare sub mine?
29:05Aţi făcut propagandă antisovietică
29:07Aţi scalomniat URSS
29:09Aţi incitat muncitorii să nu-şi facă norma
29:13Aţi elogiat sistemul capitalist
29:15Aţi incitat la nesupunere
29:20La radio era muzică difuză
29:23Dar atât de familiară?
29:26Krieg, Tchaikovsky?
29:28Imaginile pe care muzica le trezea în mine
29:31Au ridicat hipnoza diavolului pervers
29:35Ce mă atrăgea în prăpastie
29:37Sunteţi antisovietică
29:39Aţi scalomniat URSS
29:41Aţi incitat muncitorii să nu-şi facă norma
29:46Am dreptul să nu fiu de acord cu sistemul vostru
29:50Pot să fiu indignată pe nedreptăţile generate
29:52Dar sunt urusoică
29:54Mi-e imposibil să aduc prejudicii ţării mele
29:57Mai ales acum
29:58Precum mi-ar fi să o lovesc pe mama
30:02Am negat toate acuzaţiile
30:04Mai ales cea de a fi dorit victoria nemţilor
30:09Tot ce v-am spus e adevărul
30:11Şi altceva nu mai zic
30:25Procurorul trebuia să-mi spună despre dosarul meu politic
30:28Adică se semnez articolul 206
30:36Pe masă erau teancuri de hârtii
30:39Numai denunţări făcute de cocrin
30:41Aceste hârtii erau viaţa şi moartea mea
30:44Nu aveam de gând să mă grăbesc
30:47Şi am citit până la capăt divagările acestui nebun sadic
30:53Trebuia să le semnez
30:56Mi-am înmuiat pana în cerneală şi am scris fără ezitare
31:02Minciună
31:05Una după alta, femeile erau judecate
31:08Mi-a venit rândul
31:10Am dus o luptă mai absurdă decât cea lui Don Quixote
31:15Am enumerat aberaţiile expulzării
31:17Ale evadării
31:19Cele din închisoare
31:24Adevărul e ca lumina
31:26Întunericul nu pătrunde într-o locuinţă luminată
31:30Iată de ce minciunii voastre
31:32Îi este frică de adevărul luminii
31:35În numele Uniunii Socialiste Sovietice
31:39Te condamnăm la sentinţa supremă a legii
31:45Pedeapsa capitală
31:53După zece zile, secretarul m-a anunţat că pedeapsa cu moartea
31:58A fost schimbată cu zece ani de lagăr
32:09Ah, Siberia! Mama Siberia!
32:13Ți-am traversat teritoriile vaste cu prizonierii
32:17Cândva lanţurile zângâneau
32:20Acum nu avem lanţuri
32:22Dar foamene chinuie cel mai mult
32:30Am intrat într-un sat
32:34O ţărâncuţă vine să ne întâmpine
32:38Că era o cobiliţă cu găleţi de apă
32:42Am simţit brusc o sete intensă
32:46Totul s-a stins
32:48Nu mai era nimic în câmpul meu vizual
32:51Decât ţăranca şi găleţile
32:53Apoi un întuneric absolut m-a înghiţit cu totul
33:01E vie
33:02Pare că da, dar nu se ridică
33:04Îşi va reveni, are viaţă grea
33:09Pucelencu mi-a băgat o bucată de pâine
33:12Îngheţată în gură
33:13Abia am reuşit să o înghit
33:18Întunericul dispărea
33:19Ca şi cum respiram venind de sub apă
33:27Mi-am adunat toate forţele şi m-am ridicat
33:37Am ajuns la lagerul de muncă silită
33:44Au început să ne oblige să ne dezbrăcăm complet
33:49Scopul acestei percheziţii era să ne lase zdrenţele
33:53Şi să ne ia hainele bune
33:58Erau zece hoţi ce prădau fără ruşine
34:01Amărâţi aproape morţi
34:06Stelele străluceau pe cer
34:08Iar sub picioarele goale
34:10Excremente îngheţate
34:14Ne-au numărat şi ne-au dus într-o baracă de tranzit
34:18Călătoria
34:23Se terminase
34:25Aici voi trăi
34:27Voi munci
34:28Voi fi utilă cumva
34:31Nu-mi e frică de muncă
34:36La Weissmann
34:38Mergeţi la el
34:39Vă dă pâine
34:41Vă dau un sfat
34:43Când munciţi
34:44Încercaţi să vă menajaţi
34:47Nu dispreţuiţi pâinea
34:51Văd că sunteţi indignată
34:53Vă şochez
34:56Nici eu nu credeam
34:57Acum şase ani
35:00În mai puţin de şase ani
35:03Îmi veţi de-a dreptate
35:07Un om normal poate supravieţui o lună fără mâncare
35:11Dar o scânteie
35:12Adică o fiinţă umană ajunsă la limita epuizării
35:16Moare în două-trei zile fără hrană
35:21Şaim Isakovici Weissmann era un om înţelept şi bun
35:26Viclean ca un şarpe
35:28Trăgea de raţii şi-şi ţinea în viaţă muncitorii
35:32123 de muribunzi ce sperau la supravieţuire
35:37Iată atelierele unde lucrăm noi
35:42Fabricăm jucării de lemn, camioane, pieptene, porţigarete
35:47Apoi atelierul unde se fac cercurile
35:50Şipcile din lemn şi butoaiele
35:56V-am transferat la pirogravură
36:00Colegul meu, bătrânul Fedia Balandin, era din Tambov
36:05El întorcea roata unui ventilator
36:07Ce sufla peste tăciuni
36:09Aplecată peste fumul înţepător
36:12Lucram cu beţe înroşite de foc
36:14Seara eram ambii pe jumătate asficţiaţi
36:19Uite ce-am adus Frozia
36:21O să facem un ospăţ
36:24A, Frozia, Frozia
36:30Oare vom mai prinde paştele în libertate?
36:33Aş vrea să mai mănânc clătite din făină de grâu
36:37Măcar odată
36:39Dacă ai vedea clătitele pe care le facem acasă în Tambov
36:45Cu atenţie a desfăcut o cârpă pe piatra de moară
36:50Era sare
36:51O linguriţă de sare
36:53Nu toată lumea poate înţelege
36:57Trebuie să ştii ce înseamnă să împarţi o linguriţă de sare
37:01Ne fărâmiţam porţia de pâine
37:04O băgam cu delicateţe în sare
37:07Şi o degustam pioşi
37:12Nu, n-ai mai apucat să sărbătoreşti paştele în libertate
37:17Şi n-ai mai mâncat niciodată clătite acasă la Tambov
37:21Peste câteva zile am aflat că Balandin a înnebunit
37:26Traversase regiunea urlând, complet gol
37:31Cei trei de ai lagerului
37:34Dizentărie, dermatită, demenţă
37:44Din carenţă de vitamine, aproape toţi în lager
37:48Circa 800 de oameni sufereau de nictalopie
37:53E foarte ciudat
37:55De-abia a pus soarele
37:57Încă e zi şi o coloană de muribunzi
38:00Se clatină sprijinindu-se de zib
38:02Buşbâind cu un băţ ca să găsească ghişeul
38:06Ca şi cum ar fi întuneric beznă
38:08Dar ei chiar nu mai văd
38:12Aceşti flămânzi nu sunt orbi
38:14Decât după apus
38:17Se grăbesc să-şi bea
38:20Preţioasa supă înainte de a pleca
38:24Adesea, cei din urmă dau peste ei şi le răstoarnă vesela preţioasă
38:30Atunci, victima e disperată
38:32În patru labe pe zăpadă călcată în picioare
38:35Strânge pum de rumeguş, ud de supă, îndesându-i în gură
38:43Fruzia! Fruzia!
38:46Am rămas înlemnită văzând lângă gard silueta mare şi slabă a verei
38:51Nu mai era deloc femeia elegantă din lagărul din Mejaninovka
38:58Întâlnirea cu Vera şi starea în care era m-au bulversat
39:02Era pe moarte
39:07Culesul de legume era singura cale de a-i salva bebeluşul şi pe ea
39:14Noaptea eram în atelier
39:16Iar ziua pe câmp
39:25Nu se putea să-i aduc cartofi dacă ne precheziţionau aşa
39:29Ce să fac?
39:31Am găsit o soluţie
39:33Răzuiam cartofi pe o răzătoare făcută dintr-o conservă şi cuie
39:38Cu pulpa îmi făceam sânghi
39:43Ce nu trezeau bănuielile gârzilor?
39:47Vera era aşa fericită
39:50Cu ochii umezi strângea la piept aceşti săculeţi umezi şi călduţi
39:54Plini de pulpă înnegrită
39:56Ce-i salvau viaţa copilului şi speranţele de mamă
40:06Kersnovskaya
40:07E cineva cu numele acesta?
40:10Da, eu
40:11Ce s-a întâmplat?
40:12Puteţi să ajutaţi scroafa să fete?
40:14Ce scroafă?
40:16E o scroafă care se chinuie să fată
40:18Am văzut în dosarul vostru că aveţi studii de veterinar
40:24Doamne, în ce stare erau porcii?
40:30Am făcut curat, am albit tot, am insistat să nu mai mănânce în cocina, ci într-un refectoriu
40:38Şoarecii nu mai aveau ce mânca
40:42Ascultă, un colonel pleacă la Moscova
40:44Nu mai iau carne acolo
40:46Trebuie scris un raport că a murit un porc, cu un motiv bun
40:51Nu pot, e ilegal
40:53Roagă pe altcineva
40:56Porcul a fost tăiat
40:58Colonelul a plecat la Moscova cu multă carne
41:08Frozia
41:09Vera te roagă să-i botezi bebeluşul
41:12Vera reuşise să nască
41:16Băieţelul ei trecuse de zilele cele mai critique
41:19Dar era bolnav, foarte bolnav
41:24Există o credinţă că, chiar şi copiii fără speranţă, scapă cu acest ritual
41:29Frozia, nu putem să-i luăm speranţa de mamă
41:40În braţele mele, pe o bucată de pânză albă, se foia nepotul şi stră-nepotul
41:47Amiralilor Nevelscoi, ce au făcut mult pentru Rusia
41:54Nu aveam mir sfinţit
41:56Cu un mic crucifix înmuiat în apă
41:59Am făcut semnul crucii
42:03Să fii bun
42:06Să faci bine
42:12Să cauţi adevărul
42:15Kersnovskaya, la Santinela
42:21Eufrosimia Antonovna
42:23Născută în 1908, articolul 58-10
42:26Sunteţi din nou inculpată
42:33E cu mine, o să mă aştept aici
42:36Erau mai multe birouri în cameră, în penumbră
42:40Iar la fiecare, o femeie cu un teanc de scrisori
42:44Am înţeles că aici se verifica corespondenţa
42:48O femeie, fără să desfacă măcar scrisoarea
42:52O rupe pur şi simplu şi o aruncă în coş
42:56Apoi, ea alta şi fără să o citească, o pune pe teanc
43:04Nu era cenzură, ci pur şi simplu şansă oarbă
43:10Am simţit că nu mai puteam
43:12Am venit, hai să mergem
43:17Atunci, n-aveam altă dorinţă decât să mor
43:22Moartea mă putea elibera din coşmarul infinit
43:26Ce s-a întâmplat apoi, a fost un mister
43:33Cum am reuşit să-i sustrag discret pistolul?
43:39Un gol imens s-a făcut în jur şi în mine
43:43Ştiam doar atât, curând nu voi mai vedea închisori
43:47Nu voi mai răspunde întrebărilor ca atingerea unei caracatiţe ce mă devora
43:55Nu voi mai vedea cruzimea celor ce distrug scrisori
44:00Aşteptate în van de mame
44:05Am scos pistolul din buzunar
44:07Am înlăturat siguranţa
44:10În gură sau la tâmple
44:19Degetul petrăgaci
44:21Am ridicat ochii spre fereastră
44:26Era un miracol
44:29Frumuseţea
44:30Eterna frumuseţe
44:32Cerul
44:33O creangă verde
44:35Rândunici
44:36Iar totul va exista şi fără mine?
44:40Sunteţi acuzată că v-aţi introdus în cocină
44:43Cu scopul de a face propagandă antisovietică
44:47Eu credeam că m-am dus să am grijă de porci bolnavi
44:50V-am urmărit cu răbdare
44:52Vă cunoaştem
44:53Fiecare cuvânt a fost confirmat de martori
44:57Aţi îndrăznit să vorbiţi fără respect despre marii scritori ruşi
45:02A, asta era
45:04M-au denunţat pentru părerea mea despre poemele antireligioase ale lui Maia Kovski
45:09Maia Kovski este mândria noastră
45:12Mândria noastră e puşchin
45:17Alcoolii cine instruiţi nu fac poezie, ci grimase
45:21Atunci faţă de cine aţi vorbit aşa răzvrătit?
45:24Faţă de cocina porcilor
45:29Această glumă de proces s-a terminat pe 24 iunie 1944 la 11.30
45:36Iar sentinţa a fost dată
45:38După cum mă aşteptam
45:40Zece ani de muncă silită în lager
45:47Eram considerată o recidivistă
46:03Norilsk, lagerul numărul 9
46:06Am fost repartizată în construcţii
46:11Eu asfaltam acoperişul
46:13Nu-mi dădusem seama imediat
46:16Mi se infectase genunchiul
46:18M-au găsit pe scări
46:20Deliram
46:21Piciorul umflat era tare ca lemnul
46:24Şi aveam pete roşii peste tot
46:27Ambulanţa m-a dus la spitalul din lager
46:30Cu diagnosticul de septicemie
46:34Îmi aduc aminte cum am ajuns la spital
46:38A fost o umilire îngrozitoare
46:42M-au ras peste tot
46:47Voiau să-mi taie piciorul de la şolt
46:49Atunci nu era nici sulfamidă
46:52Nici antibiotic
46:53Şi totuşi
46:54Nu numai că am trăit
46:56Dar doctorul nu mi-a tăiat piciorul
47:01La spital m-au tratat cu multă bunătate
47:04Doctorul Marna mă vizita des
47:07Un medic competent şi cultivat
47:11Puteam să vorbesc fără cenzură
47:13Fără teama de a fi trădată
47:23Spre surprinderea şi bucuria mea
47:25Odată refăcută
47:27Nu m-au trimis înapoi în lager
47:29M-au păstrat la spital
47:31Ca să lucrez acolo
47:47Mulţi bolnavi fusese răprizonieri în Germania
47:50Suferiseră multe lipsuri în lagăre
47:53La eliberare
47:55Fuseseră declaraţi trădători şi condamnaţi
47:58Conform articolului 58.1b la 15, 20 sau 25 de ani de detenţie
48:04Refuzau să le scrie familiilor
48:08Am primit un certificat de deces
48:10M-au şi plâns
48:11Poate vor primi copiii o pensie
48:14Nu le-ar folosi să mă ştie viu
48:16Mi se părea de neimaginat
48:20Încercam să-i conving să le scrie şi din păcate
48:23Uneori şi reuşeam
48:25Nu am înţeles decât mai târziu
48:28Că ei aveau dreptate
48:29Credeam că fac bine când le cumpăram timbre
48:33Cu cele 100 de ruble ale mele
48:37Eu vrosimii Antonovna veţi munci la morgă
48:40La morgă? De ce?
48:42Nu, nu mă duc
48:44Acolo un medic poate verifica
48:46Dacă a pus bine un diagnostic
48:47Aşa putem salva multe vieţi
48:57Iată morga
48:58Nu ieşi de aici decât aşa
49:00Dacă eşti eliberat
49:02Sau ajungi la cimitir
49:07Vara trebuia să săpăm orminte
49:09Sau gropi comâne în avans
49:11La baza vulcanului Schmidt?
49:22Trebuie să găsesc o soluţie
49:25În iunie 1947
49:27Am cerut aşa
49:29Trimiteţi-mă la mina
49:31Aţi înnebunit?
49:32Mi-a zis Belkin
49:33Care ne repartiza
49:34Disperat
49:35La mina?
49:36A adăugat îngrozit
49:37Luzin contabilul
49:39Nu în nicio mina
49:40A spus Ivanov
49:42Directorul spitalului
49:43Vreau la mina
49:45Şi numai acolo
49:46Nu mai lucrez decât acolo
49:58Într-o mina e întunericul absolut
50:00Şi permafrostul etern
50:02Huruitul roţii din ţatea troliului
50:06E atât de asurzitor
50:07Încât îţi pierzi echilibrul
50:09Pe parcursul muncii
50:11Bătea, scârţăia, huruia, gemea
50:17Totuşi, aveam impresia
50:19Că aveam o rază de lumină în suflet
50:27Timpul trecea
50:29Zilele, lunile, anii
50:31Iernilor nesfârşite
50:33Le urmau veri prea scurte
50:43Forţele mele slăbeau
50:46Am fost chemată la bloc
50:48Şeful lagerului
50:49Auzisem că era un om de treabă
50:52Odihniţi-vă şi să-mi spuneţi
50:54Unde vreţi să munciţi
50:56Pot să vă zic deja
50:58La produsele industriale şi alimentare
51:01Ca hamal
51:02E cel mai greu
51:03Da, dar se decontează
51:06O zi de muncă acolo face cât trei
51:46Graţie de contului de zile de lucru
51:48Am fost eliberată în august 1952
51:51În vreme ce normal
51:52Aş fi terminat sentinţa
51:54În iunie 1954
51:56Dar nu m-au lăsat să plec
51:58Timp de două luni
51:59Am fost liberă, dar neeliberată
52:07Într-o zi
52:08Un general a ajuns aici
52:09Ca să verifice lagerul
52:11Când a intrat în secţie
52:13Eram singura
52:15De când are dreptul o deţinută
52:17Să deseneze
52:19Mi-am terminat sentinţa
52:21De două luni
52:23Iar la cererea lui
52:25I-am povestit viaţa mea
52:27M-a ascultat
52:29S-a îndepărtat şi apoi a revenit
52:33Arătaţi-mi ce desenaţi
52:35Tocmai terminasem o copie a tabloului Vasili Terchin
52:39O dihnă după luptă
52:41E superb
52:44Dacă vă place, vi-l dau
52:49A doua zi am fost chemată şi eliberată
52:57După formalităţi
52:58Mi-au dat să semnez ceva
53:00Unde scria să uit
53:02Tot ce era în urmă
53:03Şi să nu zic ce am văzut s-au trăit
53:07Să tac?
53:08Să mint?
53:10N-am minţit niciodată
53:12Şi nu vreau să încep acum
53:18Totuşi m-au lăsat să plec
53:25Primii paşi liberi
53:27Au fost într-o furtună de zăpadă
53:30În faţa mea, necunoscutul absolut
53:33Nu aveam unde să mă adăpostesc
53:35Nu aveam decât 40 de ruble în total
53:38M-am dus să caut de muncă
53:43Unde?
53:47La mină, desigur
53:53Evenimentul major al anului 1953
53:56A fost moartea lui Stalin
53:59Pe 3, 4 şi 5 martie
54:01Căpcăunul era bolnav
54:03Fiinţa aceea îngrozitoare
54:06Era într-o stare disperată
54:07Marele, unicul
54:10Se ducea
54:11Murise
54:15Trebuia să ne bucurăm, să plângem
54:18Era şi comic şi înfricoşător
54:22Să ne vedem şeful pe butnic
54:25Că nu îndrăznea să hotărască
54:27Începu să dea dovadă de iniţiativă
54:30Steagul în bernă, bandă de doriu la tablouri
54:33N-a fost niciodată aşa evident că locuitorii ţării erau robii acestui vampir
54:41Nu mă bucur
54:42Nu sunt uşurată
54:44Mă simt dezgustată
54:52După 3 ani de muncă în libertate
54:54Trebuia să-mi iau concediul
54:57Ca să nu-l pierd
54:59Am decis să-mi petrec vara anului 1957 în Basarabia
55:06Ce tristeţe să văd ce devenise acest colţ de paradis
55:10De fericire pierdută
55:12De familia mea iubitoare
55:14Printr-un miracol, crucea tatei era intactă
55:18În jur nu mai era nimic
55:21Stejarii frumoşi, grădina, casa
55:24Totul dispăruse
55:32Am luat în Batistă un pumn de pământ ca talisman
55:36Am cules un braţ de cimbru parfumat
55:39Am sărutat crucea şi am plecat fără o privire în urmă
55:45La ieşire din sat am cumpărat caise
55:48Nu mai mâncasem de 18 ani
55:53Începea să se nopteze când într-o grădină
55:56Am văzut o bătrână ce făcea dulceaţă
55:59Frozia?
56:01Ce fericită va fi Alexandra Alexeievna să vadă că trăieşti
56:08Deodată nu mai vedeam bine
56:12Era Elena, prietena mamei
56:16Mama, mama mai trăieşte? Unde e?
56:19Elena nu putea să-mi răspundă
56:22Trei ani mai devreme
56:24A auzit la radio un apel al mamei
56:27Cerând ca oricine ştie unde e fata sa, Eufrozinia
56:31Să o anunţe
56:34Era în România în anul 1954
56:37Mai era şi azi în viaţă?
56:40Avea deja 79 de ani
56:44Am scris toată noaptea scrisori către România
56:48Am scris peste tot, la nimereală
56:51Calculasem că voi primi răspuns în două săptămâni
56:55Îmi voi petrece cele 15 zile călătorind
56:58Numai aşa puteam suporta aşteptarea
57:01Locul de plecare
57:03Odessa, oraşul copilăriei mele
57:27Iată-mă iar în punctul de plecare
57:33Te binecuvântez, te sărut, te strâng în braţe
57:37Citeam şi reciteam telegrama internaţională
57:40Te binecuvântez, te sărut, te strâng în braţe
57:45Te sărut, te îmbrăţişez
57:47Era vie, mama mea bătrână trăieşte
57:52Acum trebuia să ne cunoaştem din nou
57:55Trecusără 17 ani
57:58Dacă priveam în urmă
58:00Părea că trăisem destule emoţii şi evenimente
58:04Ca să umplu 17 secole
58:08Mi-am făcut o poză în haine de drumeţie
58:12Fata ta, mamă
58:14Nu trebuie să o vezi aşa cum era în anii atât de grei
58:18Vezi o plimbăreaţă zâmbitoare
58:21E mai bine aşa
58:23A trebuit să scriu în multe locuri
58:26Ca să obţin autorizaţia să o văd anul următor
58:30În 1958
58:34Am urcat cele două etaje din doi paşi
58:38Mama e aici?
58:40N-a fost nevoie să aştept răspunsul
58:43Era acolo, bătrână de tot
58:46Cu ochii plini de iubire
58:49Aveam atât de multe de povestit
58:52Încât păstram tăcerea
59:23MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE
59:39MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE
59:39MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE
59:51MULȚUMIT PENTRU VIZIONARE
Comentários