Soldații în marș treceau... (1976)

Soldații în marș treceau ( Aty-baty, shli soldaty - 1976)
Este este o capodoperă a cinematografiei sovietice de război, fiind o peliculă ce împletește tragismul eroic cu o sensibilitate profund umană.

Filmul rulează pe două planuri temporale paralele, o tehnică narativă care îi sporește impactul emoțional:

Anul 1944: Urmărește ultima bătălie a unei companii de vânători de tancuri (18 oameni) care primesc misiunea imposibilă de a opri o coloană de blindate germane lângă satul Podbelednea. Este o cronică a sacrificiului pur, unde personajele nu sunt doar „piese de șah” pe front, ci oameni cu frici, iubiri și speranțe.

Anul 1974: Copiii celor căzuți în acea bătălie se întâlnesc după 30 de ani pentru a onora memoria părinților lor pe care, în multe cazuri, nu au apucat să îi cunoască.
Regizorul și actorul Leonid Bîkov a reușit să creeze un stil inconfundabil, pe care publicul l-a adorat anterior în celebrul său film din 1973, „La luptă pleacă doar bătrânii” (V boy idut odni stariki).

Dacă în filmul cu aviatori Bîkov punea accent pe muzică și fraternitate, în „Aty-baty...” el explorează continuitatea generațiilor. Bîkov îl interpretează pe sergentul Sviatîkin (poreclit „Cizatîi”), un personaj plin de viață, umor și un optimism contagios, care ascunde sub masca glumețului o dârzenie de fier.
Ultimul act al unui maestru
Acest film are o încărcătură simbolică aparte, fiind ultima lucrare finalizată de Leonid Bîkov.

Tragedia: La doar trei ani după lansarea acestui film, în 1979, Bîkov a decedat într-un accident rutier fatal pe autostrada Minsk-Kiev, la vârsta de 50 de ani.
„Aty-baty, shli soldaty” este considerat „testamentul” său artistic. Filmul refuză să glorifice războiul în sensul său mecanic, punând în schimb preț pe prețul libertății și pe legătura indestructibilă dintre cei care au murit și cei care trăiesc datorită lor.