Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară să treci prag de mănastire către un tărâm creştin, să-ţi aduci, străine, aminte şi de mine întâia oară şi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti puţin.
Dacă apoi mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit, Domnul sa te răsplătească pentru fapta ta deplin, de chinul veşnic să te scape şi de iadul cel cumplit, căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.
Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare, fie-un înger să-i dea viaţă şi s-o sprijine de-amin şi s-o suie la Părinte, dincolo de nori şi zare, căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.
Dacă clopotul cel mare îţi vesteşte într-o noapte să fii gata de plecare din pământul cel străin, Domnul să te întărească pentru ţară de departe, Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.
