Disidentului GHEORGHE URSU nu i se face dreptate nici dupa moarte (Digi 24)
- 11 years ago
http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Justitie/Andrei+Ursu+fiul+disidentului+Gheorghe+Justitia+din+Romania+treb
Familia disidentului comunist Gheorghe Ursu duce, de 28 de ani, o luptă cu justiția. Aspru critic al regimului comunist a sfârşit într-o cameră de spital a unei temniţe ceauşiste. A fost internat prea târziu, după ce trei zile a fost lăsat să zacă în celulă, în chinuri de neînchipuit. Fusese adus în pătură, pentru că nu se mai putea ţine pe picioare din cauza bătăilor pe care le-a primit în timpul anchetei. Nici până azi, ofiţerii de securitate care l-au torturat pe disident nu au fost pedepsiţi.
Gheorghe Ursu s-a născut în Basarabia, la Soroca, în 1926. A făcut carieră în Bucureşti, ca inginer constructor, însă a intrat în atenţia represiunii comuniste, după ce a început să critice regimul.
„Majoritatea bancurilor mele sunt la adresa directă a lui Ceauşescu, a micului Stalin”, spunea Gheorghe Ursu.
Inginerul avea legături cu scriitori şi cu artişti, iar securiştii erau mereu pe urmele lui. Disidentul a reuşit chiar să trimită trei scrisori către postul Europa Liberă. Ştiind că este filat, îşi nota gândurile într-un jurnal de care mai ştia numai familia sa.
„Se aduc la noi 1.200 de Trabanturi pe an. Înseamnă că o să-mi vină rândul în 1997-1998, dar eu sunt foarte fericit”, mai spunea Gheorghe Ursu.
Calvarul a început în ziua când o colegă de serviciu i-a găsit jurnalul şi l-a dat pe mâna securităţii. Pe 21 septembrie 1985, Gheorghe Ursu a fost luat de acasă şi dus în penitenciarul bucureştean din Calea Rahovei, unde a început chinul. Călău i-ar fi fost Marin Pârvulescu, ofiţer de securitate. Marian Clită, un deţinut de drept comun, a servit drept complice.
După ce a fost zdrobit în bătaie, disidentul a fost abandonat două zile fără îngrijiri medicale. Abia a treia zi a fost dus la spital, însă era prea târziu.
„Cei de la securitate, când l-au transferat pe Gheorghe Ursu în arestul direcţiei generale a miliţiei, l-au transferat scriptic. Au transferat răspunderea, dar legătura între miliţie şi securitate era indisolubilă în acele vremuri”, a explicat Dan Voinea, procurorul dosarului lui Gheorghe Ursu.
După 1989, trei persoane au fost condamnate în dosarul Gheorghe Ursu: Tudor Stănică, şeful miliţiei din Capitală, Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marian Cliță, colegul de celulă al disidentului. Fiecare a primit 20 de ani de închisoare. Stănică nu a stat nici măcar o zi după gratii, din motive medicale, iar fostul său subaltern a scăpat după 10 ani. Cliță a ieşit după 9 ani, pentru bună purtare. Marian Pârvulescu, ofiţerul de securitate care l-a anchetat direct pe Gheorghe Ursu, nu a fost nici o clipă tras la răspundere.
Marin Pârvulescu a acceptat să discute cu reporterul Digi24 numai în sala de şedinţă a instanţei. A spus că dacă nu va fi judecat acum, cu siguranţă va avea parte de judecata divină.
Familia disidentului comunist Gheorghe Ursu duce, de 28 de ani, o luptă cu justiția. Aspru critic al regimului comunist a sfârşit într-o cameră de spital a unei temniţe ceauşiste. A fost internat prea târziu, după ce trei zile a fost lăsat să zacă în celulă, în chinuri de neînchipuit. Fusese adus în pătură, pentru că nu se mai putea ţine pe picioare din cauza bătăilor pe care le-a primit în timpul anchetei. Nici până azi, ofiţerii de securitate care l-au torturat pe disident nu au fost pedepsiţi.
Gheorghe Ursu s-a născut în Basarabia, la Soroca, în 1926. A făcut carieră în Bucureşti, ca inginer constructor, însă a intrat în atenţia represiunii comuniste, după ce a început să critice regimul.
„Majoritatea bancurilor mele sunt la adresa directă a lui Ceauşescu, a micului Stalin”, spunea Gheorghe Ursu.
Inginerul avea legături cu scriitori şi cu artişti, iar securiştii erau mereu pe urmele lui. Disidentul a reuşit chiar să trimită trei scrisori către postul Europa Liberă. Ştiind că este filat, îşi nota gândurile într-un jurnal de care mai ştia numai familia sa.
„Se aduc la noi 1.200 de Trabanturi pe an. Înseamnă că o să-mi vină rândul în 1997-1998, dar eu sunt foarte fericit”, mai spunea Gheorghe Ursu.
Calvarul a început în ziua când o colegă de serviciu i-a găsit jurnalul şi l-a dat pe mâna securităţii. Pe 21 septembrie 1985, Gheorghe Ursu a fost luat de acasă şi dus în penitenciarul bucureştean din Calea Rahovei, unde a început chinul. Călău i-ar fi fost Marin Pârvulescu, ofiţer de securitate. Marian Clită, un deţinut de drept comun, a servit drept complice.
După ce a fost zdrobit în bătaie, disidentul a fost abandonat două zile fără îngrijiri medicale. Abia a treia zi a fost dus la spital, însă era prea târziu.
„Cei de la securitate, când l-au transferat pe Gheorghe Ursu în arestul direcţiei generale a miliţiei, l-au transferat scriptic. Au transferat răspunderea, dar legătura între miliţie şi securitate era indisolubilă în acele vremuri”, a explicat Dan Voinea, procurorul dosarului lui Gheorghe Ursu.
După 1989, trei persoane au fost condamnate în dosarul Gheorghe Ursu: Tudor Stănică, şeful miliţiei din Capitală, Mihai Creangă, adjunctul său, şi Marian Cliță, colegul de celulă al disidentului. Fiecare a primit 20 de ani de închisoare. Stănică nu a stat nici măcar o zi după gratii, din motive medicale, iar fostul său subaltern a scăpat după 10 ani. Cliță a ieşit după 9 ani, pentru bună purtare. Marian Pârvulescu, ofiţerul de securitate care l-a anchetat direct pe Gheorghe Ursu, nu a fost nici o clipă tras la răspundere.
Marin Pârvulescu a acceptat să discute cu reporterul Digi24 numai în sala de şedinţă a instanţei. A spus că dacă nu va fi judecat acum, cu siguranţă va avea parte de judecata divină.