00:00.
00:43PIANO PLAYS
01:10PIANO PLAYS
01:43PIANO PLAYS
02:13PIANO PLAYS
02:39PIANO PLAYS
02:42PIANO PLAYS
02:55PIANO PLAYS
02:56PIANO PLAYS
03:08Andarândul, vioara mângâiată de sufletul lui Ion Albeșteanu, ne-a făcut să râdem, să plângem, să ne bucurăm.
03:16Când a plecat dintre noi și-a lăsat un urmaș, Valentin Albeșteanu.
03:22Bine te-am găsit, mă bucură foarte mult vizita dumneavoastră și probabil că în această emisiune vom discuta și vom
03:33arăta o altă față a familiei Albeșteanu, cea din spatele scenei, pentru că telespectatorii ne cunosc pe noi ca artiști
03:41pe scenă, dar trebuie arătată și viața noastră din spatele scenei.
03:46Da, cea de dincolo de cântec.
03:48Da.
03:49Păi atunci să începem cu începutul, cu copilăria. Eu mă gândesc la copilăria mea și știu că a fost plină
03:57de muncă, plină de emoții, dar și de bucurii. Pentru tine ce a însemnat copilăria?
04:03A fost strâns legată de meserie, pentru că încă de la grădinița muzicală am fost în mediul artistic și înainte
04:12de grădinița muzicală, părinții mei mă luau la spectacole la Teatru Ion Vasilescu.
04:18Eram prieteni cu toți artiștii de acolo, toți mă simpatizau și am învățat ce înseamnă viața de artist cu bune,
04:30cu rele, cu emoțiile inerente, încă de mic copil.
04:34Când am intrat la școală, în clasa a întâi, am avut examene aproape trimestrial și m-am obișnuit cu stresul
04:48acesta, pentru că există un stres, trac, se numește, al artiștilor.
04:53Dar, pe lângă acestea, am avut o copilărie, spun eu, normală, cu jocuri, îmi plăcea foarte mult să joc fotbal.
05:02La 14 ani am avut o discuție mai aprinsă așa cu tata, eu vreau foarte mult să joc fotbal.
05:10Aveam echipe preferate, știam toți jucătorii pe de rost de la toate echipele noastre.
05:18Dar tata m-a făcut să înțeleg că, totuși, muzica este mai aproape de mine, acum recunosc că a avut
05:28dreptate.
05:30Poate atunci nu l-am înțeles.
05:32Eram mic, orice copil își dorește să se joace.
05:36Auzeam copiii afară, jucându-se și eu stăteam și scârțeam vioara.
05:43Dar, pe parcursul anilor, mi-am dat seama că, dacă n-ar fi fost muzica, eu nu știu ce aș
05:50fi putut să fac altceva.
05:51Dacă mă întreabă cineva ce aș putea face în loc de muzică, n-aș ști ce te răspundă.
05:57Aș fi, nu știu, aș fi un om care n-ar avea un rost pe pământ.
06:30Aș fi, nu știu, aș fi, nu știu.
06:56Ai trăit în mediul artiștilor, în mediul cântăreților, al actorilor?
07:02Da.
07:02Cum a fost?
07:03Viața artiștilor, în perioada când eram mic, era foarte diferită de cea a artiștilor de astăzi.
07:14Acum există foarte multe cancanuri, foarte multe.
07:18Atunci era multă seriozitate, multă seriozitate în momentul în care ieșeau pe scenă.
07:25Și eu stăteam în spatele cortinei și mă uitam.
07:30Aceștia erau prietenii mei.
07:31Erau prietenii mei din culițe, se jucau cu mine, se copilăreau cu mine.
07:37În momentul în care ieșeau pe scenă erau alți oameni.
07:40Și astea sunt foarte multe valori în diferite genuri muzicale,
07:45dar cred că lipsește acea seriozitate care m-a impresionat foarte mult pe mine atunci.
07:53Din păcate spun.
07:54Din păcate spun.
08:48Din păcate spun.
09:02Din păcate spun.
09:39¶¶
10:13Astăzi, dincolo de cântec, cu ce te ocupi?
10:18Astăzi, în primul rând, cea mai mare bucurie pe care o poate avea un om este faptul că de câteva
10:28săptămâni sunt fericitul tătic al unui băiețel.
10:32Felicitări să străiască!
10:34Băiatul meu se numește Alexandru Ion și eu și soția mea, Mădălina, am ținut foarte mult la acest nume, Ion.
10:44Este un omagiu pe care îl aduc părintelui meu, Iola Alpeșteanu, care cred că și de acolo, de undeva, de
10:55sus, el se bucura astăzi pentru noi.
11:26Muzica
11:45Muzica
11:47Muzica
12:13Muzica
12:24Muzica
12:25Muzica
12:25Muzica
12:32Muzica
12:42Muzica
12:44Ca cucu pe o cumbiță
13:14Când eu aveam 21 de ani
13:17Eram student al Academiei de Muzică din București
13:20Tatăl meu a vrut foarte mult ca eu să urmeze cursurile conservatorului
13:30Spunea Vale, pentru că așa îmi spunea el, Vale
13:33Eu am învățat vioara pe prispă
13:36Și am ajuns, să știți că tata era un om foarte modest
13:41Îi plăcea să-i fie recunoscute meritele de alții
13:45El niciodată nu se lauda, niciodată nu l-am auzit laudându-se
13:49Și vă spun că avea cu ce să se laude
13:51Și el mi-a spus așa
13:53Îmi doresc foarte mult ca tu să urmezi această cale a Viorii
14:01Dar să faci cursuri de muzică clasică
14:05Am urmat cursurile liceului George Inescu
14:09Și apoi am dat admiterea și am intrat din prima la conservator
14:14A fost atât de fericit când am venit acasă și am spus că am intrat la conservator
14:22Îi se citea fericirea în ochi
14:25Dar el mi-a spus bun, a intrat și ce ți se pare așa extraordinar
14:31Atunci mi-am dat seama că el avea o încredere foarte mare în forțile mele
14:35Dar din păcate nu a apucat să mă vadă cântând pe scenă
14:39Vedeți, fiecare om are un regret în viață
14:44Marele meu regret este că tatăl meu nu a apucat să mă vadă cântând pe scenă
14:48Din păcate
14:51Marele meu greu
14:51Marele meu greu
14:56Marele meu greu
15:08Marele meu greu
15:10Marele meu greu
16:06Marele meu greu
21:03In the day in which my father was born, I have lived a life.
21:07Even if I was born, I don't know, in the moment when my father was born,
21:15there are extraordinary responsibilities.
21:18There are very large pleasures.
21:21Every time when I come to a concert or to a repetitie
21:26and I'm very, very exhausted,
21:29if I stay 10 minutes with him, this is the biggest connection that you can have.
21:34It's a huge joy and you can't express it.
21:40You have to have a child and you can see what a big thing is.
22:09And you can see what's been 다음,
22:12I also have a child as a child.
22:18I think there's a great deal.
22:20The future I have done is never a child.
22:21But it's not a child from a child.
22:24I think there are a lot of children.
22:25It's not a child.
22:28The future of the children.
22:28The children who live in the world.
Comments