FRUNZA MEA ALBASTRA ~ MIRABELA DAUER si MARIAN NISTOR
Ne-ar trebui O mie de ani sa recladim Ce-am sfaramat aseara Cu despartirea noastra. Si nici atunci nu-i sigur C-am mai putea sa fim Eu creanga ta de aur Tu frunza mea albastra.
Tristi vom cunoaste Ceasul lung dupa dezmierdari Si intreband in stanga si in drepata trecatorii, Singuri si fara remuscari, Ne vom ciocni in cosmos Doar uneori ca norii.
Linistea de-atunci N-o vom mai regasi, Singuri vom petrece Cele din urma clipe In timp ce pescarusul iubirii va muri, Batand inca o data Din largile-i aripe.
Be the first to comment