Piatra dorintelor ep.20 FINAL REZUMAT

Ce ne-am fi putut dori mai mult de la casa de producție Pastel decât o învălmășeală și o brambureală a scenariului până când au fost nevoiți să închidă serialul? Și încă a fost bine, pentru că finalul a fost bun, Mustafá și Figen se căsătoresc și trăiesc fericiți alături de Cemre. Ce mai contează că au murit o mulțime de personaje? Ce mai contează că nimeni nu a înțeles până la urmă de partea cui era Mustafá și ce făceau, de fapt Aziz, Alparslan, Harun și Dündar, sau cine era bun și cine era rău, pentru că oricum Mustafá a lucrat pentru toți și, culmea, în același timp. Ce mai contează că, în relația lui cu Figen au fost o mulțime de despărțiri și împăcări, dacă nu mă înșel, în ultimele episoade au fost câte una în fiecare episod, că să nu ne plictisim. Și, ce mai contează că Figen a fost de toate, începând cu fiica mai mare a angajaților conacului, fiica lui Aras, ajungând să fie fiica lui Harun în final și rezultatul unui viol. Oricum, prin readucerea absurdă și absolut inutilă a mamei lui Cemre din nou în serial, au făcut din Mustafá un bărbat cu două soții, nu știu dacă în acea perioada era la fel de ilegal ca acum în Turcia, dar realitatea e că el a devenit bigam fără să știe. Tot la fel de absurdă și inutilă a fost și intrarea Fatmei, nici măcar nu i-a spus lui Figen că e mama ei, dar măcar a făcut puțin curățenie pe la conac. Am aflat în final, indirect că mama lui Cemre a murit, din moment ce fata, devenită scriitoare mărturisește că nu a mai văzut-o vreodată, și de asemenea că visul lui Ebru de îmbogățire s-a realizat prin sarcina cu Aras. Nu mai contează ce fete ușuratice ne-a prezentat serialul în prezența Sevdei, prin patul căreia trec Kenan și Efkan sau Ebru, care nu ezită să aibă o relație cu un bărbat patetic, care ar putea să-i fie tată, nici că Kenan a făcut închisoare având drept única vină propria prostie. La început mă așteptăm să urmăresc un serial impresionant despre perioada anilor '80, însă scenariștii se pierd între evenimente, cu complicații inútile, cu încurcături din care nu mai știu nici ei cum să iasă, astfel încât, dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte serialul, nu aș ști să spun exact ce am urmărit. Nici povestea între Mustafá și Figen, care m-a impresionat la început, nu mi s-a mai părut atât de credibilă, ei despărțindu-se la fiecare obstacol. Dacă aș recomanda serialul? În lipsa de altceva mai bun, da. Merită interpretarea lui Salih, unul dintre actorii mei preferați și micuța interpretă a personajului Cemre, unul dintre cei mai dezinvolți copilași -actori întâlniți in serialele turcești. În rest, ce mai contează?