gabi4455

ploaia ne-a unit ..acum doar eu o mai simt !!ploaia...ma pierde in mine. simt ca ma amestec in picaturi asemeni unui firisor de praf, trec toate sau unele se contopesc in uitare, ploaia ma scufunda in adancul din mine...neexplorat inca de teama de a nu ma regasi, un firicel de lumina trece prin ploaia mea si se transforma in culori, am devenit curcubeu si picur cu ploi albastre, jos am nascut un raulet verde, iar pasarile ma sorb alb, cateodata ploaia se pierde si ea in mine, o simt cum curge prin fiecare por al fiintei mele, uneori canta, iar gandurile imi danseaza desculte, si...mai ploua inca!...

tu de la un capat al lumii, eu de la celalalt capat, azvarlit aiurea peste un minus infinit absurd... printre cerurile ce se revarsau intre noi, cateva amintiri ne priveau indecis, cu lacrimi in ochi, cu batai in suflet... cu cine sa ramana pentru totdeauna? ... se face dimineata, dor drag,... sufletele-si iau zborul de-acum cu zgomote asurzitoare... printre iluzii, totusi, te-am iubit...mi-ai intrat in suflet fara sa-mi dai de stire, mi te-ai ratacit prin vise si mi-ai devenit minune.....te regasesc clipa de clipa sub gene, in respiratiile grabite si pe buze, printre taceri absolute...GT

Pentru tine...fara cuvinte

Daca ma intrebi cine sant iti raspund IUBIREADaca ma intrebi cati ani am iti raspund TINERETEADaca ma intrebi in cine cred iti raspund in TINEDaca ma intrebi pe cine iubesc iti raspund PE TINE...G.T.®

Un felinar mai lumineaza calea ce odata O strabateam noi doi mana in mana Pustie e acum,si noaptea toata Ne va chema sa fim iar impreuna... O stea mai cade-acum din cer Dorinta sa ne-ndeplineasca Dar nu mai vreau nimic si nu mai sper Ca vraja noptii sa ne mai uneasca. Un cantec trist in noapte-acum rasuna De tot ce-ar fi putut sa fie Doar urmele de pasi au sa ramana Pe calea ce va fi de-acum PUSTIE..G.T.®

E noapte, si e intuneric Pasesc cu greu pe strazile pustii M-ai alungat, nu te mai merit De mine nu mai vrei sa stii Ma simt de parca diminetile Refuza ca sa mai vina Atat de intunecata-i viata Eu am pierdut a mea lumina Si a inceput incet sa ploua Cu stropi marunti ca niste lacrimi Mi-e inima rupta in doua Mi-e sufletul fara de aripi Si cand durerea e mai mare Si cand ma pierd intr-un abis Tu ma trezesti cu o sarutare Te vad zambind, a fost un vis! ....G.T.®

Clipele ne formeaza uneori ca si oameni..., ne modeleaza. In "palmele" lor suntem un fel de lut...putem deveni o cana de apa rece si limpede care sa racoreasca si sa multumeasca orice suflet...sau putem deveni o cana goala...in care nu regasim decat ecoul resentimentelor ce ne tin in loc! Dragostea este clepsidra care aduna iremediabil cele mai multe clipe...uneori ele ne "ticaie" lacrimi, alteori fericiri..., dar este important ca "ticaie" si ne tine in viata...ne fac sa simtim ca traim!!! Fara iubire...nu cred ca am putea fi vreodata intregi si nici nu cred ca ar fi bine sa cunoastem doar iubirea fara sa invatam si ce este tristetea... Uneori durerea ne invata atat de multe lucruri despre noi incat...ne intrebam unde ne-am fost in unele clipe... Eu...cred ca tot ce am trait a fost frumos si va ramane la fel de frumos mereu, doar ca timpul va trece, clipele vor ticai tot mai rar...-fara sa dispara-...si intr-o zi voi stii sa zambesc amintindu-mi...-a fost o iubire frumoasa-...si merita sa ramana asa, doar ca...iarasi timpul va ticai si va merge inainte si eu...va doresc sa intalniti pe cineva care atunci cand va va atinge sufletul sa stie sa vi-l pretuiasca, sa vi-l iubeasca si... sa ramana...orice ar fi! Printre iubirile care ne trec...noi trebuie sa ne ramanem celei adevarate care va veni!...Sa fi-ti iubiti numai de ingeri care stiu sa va faca sa va simtiti asemenea lui.....G.T.® Numai ingerii stiu Sa-ti prinda durerea in palme, Sa-ti sarute visele triste, Sa planga cu lacrimi de argint, Ca intr-un tarziu... Printre simtirile calme, Sa vina pe timp de noapte, Sa-i simti al sau alint. Apoi lasand in urma Mireasma clipelor trecute, Visarea dulce ascunsa-ntr-o privire, Dorul nestins de sarutul viu.. Far-a simti vreo suparare-n inima Fuge mult prea departe Ca sa cunosti doar crunta amagire Cum numai ingerii stiu...

am sa ma trezesc noaptea sa fur luna si ramuri inflorite de ganduri preschimbate-n flori deschise ca o palma de suflet in priviri voi fura stelele si pe buze voi culege praf de vis apoi, am sa ma intorc in varful picioarelor inapoi in casa langa tine si am sa te acopar cu toate lasandu-mi ultima data sarutul in care te voi imbraca sa-ti tina de cald in zilele reci trupul meu gol am sa-l infasor asemeni unei primaveri in jurul tau si-am sa adorm din nou mut de atata iubire spusa in tacere!...G.T.®

Coborand treptele visului si manat din spate de vantul desperarii, mi-am dat seama ca nu are rost sa mai visez. Sunt prins in mrejele propriei mele fantezii. Sunt o poveste de copii, cu zane bune si feti frumosi. Aceeasi poveste repetata la nesfarsit. Aceleasi roluri, diferiti actori. Aceeasi recuzita, acelasi decor. O poveste ce nu merita a fi povestita deoarece isi pierde misterul. E o poveste fara de povestitor. Visam la o poveste de iubire. Visam la un decor. Acelasi decor, povestea era alta. Asta ca sa nu ma plictisesc. Visam si nu-mi mai pasa de lumea din jurul meu. Visam o realitate. Cel putin asa era pe atunci. O realitate ce-mi ocupa visul. Sau era invers? Acum imi dau seama ca da. Dragostea nu exista. Dragostea e o scorneala de bijutieir. Iubirea e un vis al celor ce se plictisesc de viata si vor sa schimbe ceva. iubirea e un vis frumos, care e frumos doar pentru ca dureaza putin. Dar unde e farmecul? De ce-mi place sa visez? De ce ma imbat cu apa chioara? Cand pot face ce fac ceilalti? Cand pot trai indiferent si nestatornic? Dar nu pot. Sunt un visator convins. Si nu pot trai altfel. Iar daca o sa mor vreodata, o sa mor cand o sa dau fata cu realitatea... si nu o sa suport. Ca o pasare cu aripile frante, ca un cantec de lebada. Sunt un ultim strigat al unei ultime lebede, al unei ultime iubiri ce-si cauta aleanul. "Uneori oamenii plang, tristea cand ii imbratiseaza Si totul in jurul lor e rece. Uneori oamenii plang cand iubirea pleaca din viata lor Si nimic nu le mai place. Uneori oamenii plang cand visele lor zboara Si mor zdrobindu-se de zidul realitatii. Uneori oamenii plang cand totul pare in zadar si ii doare."

timpul - copac - din clipe-i rasar flori rare de nu ma uita timpul meu - mugur inca - pare sa vrea sa se deschida desi eu numar petale clipele noastre - fluturi - sarabande de roua pe aripi stravezii in timp eu - tu - secundele diminetilor cand esti mereu aici sub leaganul privirii tu - eu - clipele sufletului dansand in culoare sub cerul zambetului iubirea - iubire - timp, clipe, sarabande, un tu si eu...mereu doi - fara definitie

"Doamne, da-mi seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a le schimba pe cele pe care le pot schimba si intelepciunea de a face diferenta dintre ele." Sf. Francisc din Assisi . Cred ca asa se intampla si cu amintirile,respectiv cu trecutul .Daca ne impacam cu faptul ca ceea ce a fost nu se va mai intoarce vreodata ,ceea ce a fost spus si a ranit nu poate fi schimbat ,ceea ce a fost infaptuit nu poate fi sters atunci ne putem vedea de viata din prezent ,incercand sa dam mai mult sau incercand sa nu oferim viitorului situatii in care sa rugam "seninatate de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba".Depinde numai de cata invatatura tragem din propriile noastre amintiri .Uneori e chiar bine sa ne bantuie peste ani pentru ca le vom privi cu alti ochii ,mai maturi ,mai experimentati si chiar daca nu ne invatasem lectia la momentul respectiv ,niciodata nu este tarziu .Constientizandu-ne in prezent greselile din trecut vom stii sa le evitam pe viitor .Iata ! Imi par necesare amintirile pentru anumite momente din viata noastra .

Te simt in fiecare vis ... mi-e teama doar sa ma trezesc ... Caci printre clipele reale nu am sa pot sa te gasesc Carbuni incinsi imi ard destinul si-n marea ta am sa ma sting Iubindu-te o vesnicie, fara sa pot sa te ating ...